Akarsz-e játszani / Kosztolányi Dezső
A játszótársam, mondd, akarsz-e lenni,
akarsz-e mindig, mindig játszani,
akarsz-e együtt a sötétbe menni,
gyerekszívvel fontosnak látszani,
nagykomolyan az asztalfőre ülni,
borból-vízből mértékkel tölteni,
gyöngyöt dobálni, semminek örülni,
sóhajtva rossz ruhákat ölteni?
Akarsz-e játszani mindent, mi élet,
havas telet és hosszu-hosszu őszt,
lehet-e némán teát inni véled,
rubin-teát és sárga páragőzt?
Akarsz-e teljes, tiszta szívvel élni,
hallgatni hosszan, néha-néha félni,
hogy a körúton járkál a november,
az utcaseprő, szegény, beteg ember,
ki fütyürész az ablakunk alatt?
Akarsz játszani kígyót, madarat,
hosszú utazást, vonatot, hajót,
karácsonyt, álmot, mindenféle jót?
Akarsz játszani boldog szeretőt,
színlelni sírást, cifra temetőt?
Akarsz-e élni, élni mindörökkön,
játékban élni, mely valóra vált?
Virágok közt feküdni lenn a földön,
s akarsz, akarsz-e játszani halált?
Ai vrea să te joci
Tovarăşul meu de joacă, spune-mi, ai vrea să-mi fii,
ai vrea întruna, întruna să te joci,
ai vrea să mergi în întuneric împreună,
cu inimă de copil să pari important,
să stai la căpătâi cu seriozitate,
să torni cu moderaţie din vin şi apă,
să arunci mărgele, să te bucuri de nimicuri,
să îmbraci haine ponosite oftând?
Ai vrea să joci totul, ce este viată,
iarnă cu zăpadă şi toamnă lungă-lungă,
tăcut se poate bea ceai cu tine,
ceai-rubin şi aburi galbene?
Ai vrea să trăieşti cu inimă întreagă, curată,
să asculţi îndelung, din când în când să-ţi fie frică,
că pe stradă se plimbă noiembrie,
măturătorul, omul sărac, bolnav,
care fluieră sub geamul nostru?
Ai vrea să joci şarpe, pasăre,
călătorie lungă, tren, vapor,
crăciun, vis, tot ce este bun?
Ai vrea să joci amant fericit,
să simulezi plâns, cimitir decorat?
Ai vrea să trăieşti, să trăieşti etern,
să trăieşti în joc, care a devenit realitate?
Culcat jos pe pământ, între flori,
şi ai vrea, ai vrea să joci moarte?
